Conform unui alt studiu realizat de Centrul de Studii si Cercetari din Domeniul Culturii, Romania este tara care are cel mai mic numar de cinematografe raportat la 100.000 de locuitori si cel mai mic numar de spectatori de film raportat la totalul populatiei. Si asta comparativ cu tarile europene incluse intr-o cercetare comparativa.

Sursa: Cinemagia

“Milk-n-Honey,” a LightBox and Food Theater Project production at 3LD, invites you to sit down, have a piece of candy and think about what you eat and where your food comes from. Partly fiction and partly based on interviews with farmers, flavor chemists, Dumpster divers and others, the show is an entertaining but sometimes too earnest primer about the politics of food.

Written by Madeleine George, Bray Poor, C. Andrew Bauer, Shawn Fagan and Ellen Beckerman, who also directs, “Milk-n-Honey” interweaves brief monologues (a chef, a woman who lives in the projects) with various story lines (a diabetic, a Mexican migrant worker, the flavor chemist). The actors play multiple roles, and the best bits feature Signe V. Harriday, a wonderful performer who seems to slip effortlessly into different skins. As Renee she delivers an ode to a honey bun, “two for a dollar, and about as big as my foot,” that shows the persistence of memory in our attachment to certain foods. The idea may be familiar, but Ms. Harriday makes it fresh.
Less successful are the show’s more exhortatory moments. A supermarket clerk rails against people who aren’t satisfied unless they have precisely the salad dressing they want. “And I’m like, this salad dressing owns you,” she says. “You’re its slave.” (As slavery goes, that seems fairly benign.)

Variations on this theme run through “Milk-n-Honey,” which suggests that Americans’ freedom is illusory: We are prisoners of consumerism, lying to ourselves about the real costs involved in the products we use. This may be true — as the play reminds us, no one really wants to think about how cows are slaughtered — but it seems blind to real misery and lack of freedom. The show finds more solid ground with the migrant worker’s story, which, though put across somewhat crudely, describes genuine oppression.

For all its faults “Milk-n-Honey” is an honest attempt to move beyond simple narrative drama and expand the role of theater. In function if not form it resembles Brecht’s lehrstücke, or learning plays, and its sense of mission is appealing. It also goes beyond the stage. After each show the theater becomes a cafe, with free-trade coffee and cupcakes made by the Lower Eastside Girls Club and discussions, cooking demonstrations and further excursions into food activism.
“Milk-n-Honey” continues through Nov. 18 at 3LD Art & Technology Center, 80 Greenwich Street at Rector Street, Lower Manhattan; (212) 388-7371, lightboxtheatre.org.

Sursa: The New York Times

In Spania se pregateste un film despre o presupusa poveste de dragoste intre celebrul poet spaniol si marele artist suprarealist, oficial legati de o strinsa prietenie.

Regizorul englez Paul Morrison a dezvaluit ziarului „The Observer” ca va realiza o coproductie hispano-britanica intitulata „Little Ashes”. Povestea plasata in Madridul anilor 20 se vrea o fina explorare a intensei prietenii dintre protagonistii sai, Dalí, Lorca si cineastul Luis Buñuel.
Filmat mai ales in Barcelona, cu un buget modest de doar doua milioane de euro, „Little Ashes” va arata cum relatia dintre pictor si poet, inceputa ca o prietenie, va deveni „tot mai „intima cu timpul, evoluind spre un nivel fizic”, dupa cum a explicat scenarista Philippa Goslett. Insa relatia nu a fost consumata: „Dalí a afirmat ca au incercat sa transforme apropierea lor in raport fizic, insa ca au renuntat pentru ca il durea. Tinind cont de enormele inhibitii ale lui Dalí, nici nu e de mirare”, a adaugat Goslett pentru „The Observer”.
In schimb, povestea filmata il dezvaluie pe poetul spaniol dormind cu o prietena in vazul lui Dalí, ceea ce pentru scenarista reprezinta „sacrificiul final al lui Lorca” si „inceputul voyeurismului sau”. Pentru Goslett insa, adevarata tragedie este cea a pictorului, care „a fost realmente vrajit de Lorca si a ramas asa toata viata, a vorbit neincetat despre el, chiar mai mult decit despre sotia lui, Gala”.
Actorul englez Robert Pattinson, de 21 de ani, cunoscut pentru rolul lui Cedric Diggory in doua dintre filmele din seria Harry Potter, ii va da viata lui Dalí. Spaniolul Javier Beltran il va interpreta pe Lorca, iar britanicul Matthew McNulty va fi Luis Bunuel.

Sursa: Cotidianul

THERE is a lot in Brian De Palma’s new movie, “Redacted,” that audiences are likely to find shocking and painful to watch. An Iraqi teenager is raped and then killed, along with her family, by American servicemen. An improvised bomb blows one character to pieces, and another soldier is beheaded by insurgents. But the most disturbing images come at the end, after the lightly fictionalized atrocities are over. At that point the film’s fake-documentary conceit gives way to the genuine article as the screen fills with photographs of dead and maimed — and very real — Iraqis.

Even though “Redacted” will not open until Nov. 16, these pictures have already been the subject of intense argument, some of it between Mr. De Palma and Magnolia Pictures, the film’s distributor. Because the eyes and some other facial features of the people in the photographs have been blacked out, Mr. De Palma has complained that his film was itself subjected to redaction, its confrontational impact blunted. Magnolia says the modification of the photographs arose from straightforward legal considerations having to do with the risk of showing the faces of real people without permission.

This explanation hardly settles the aesthetic and ethical questions raised by the intrusion of reality into a cinematic fiction. The sickening, saddening power of the photographs is undeniable. But what beyond that stark, literal reminder of horrors outside the movie theater is their purpose, their relevance? What, in the context of a moviegoer’s expectations and experience, do they mean? These are questions that reverberate far beyond those pictures, and beyond “Redacted.” They can also be addressed to a growing roster of movies that try, in different styles and with varying degrees of success, to bring the conventions of cinematic storytelling into contact with the truth of the war. Not just the conflict in Iraq, but also the larger, more nebulous struggle — War on terror? Clash of civilizations? Response to 9/11? Imperial overreach? — of which it is part.
The season started with “In the Valley of Elah,” a somber thriller about Iraq, and “The Kingdom,” a frenetic thriller about Saudi Arabia. “Rendition,” a drama about the kidnapping and brutal interrogation, under C.I.A. auspices, of an innocent Egyptian-born resident of Chicago, opened Oct. 19. Along with “Redacted” November will bring Robert Redford’s “Lions for Lambs,” in which two soldiers in Afghanistan fight to survive while, stateside, a professor argues with a student about civic engagement, and a senator lectures a journalist on military strategy. And then, in time for the holidays, come “Grace Is Gone” with John Cusack as a military husband who must tell his two daughters that their mother has been killed in Iraq; “The Kite Runner,” based on Khaled Hosseini’s best seller about life under the Taliban in Afghanistan; and “Charlie Wilson’s War,” about American involvement in an earlier phase of that country’s painful history.

This is just a partial list, omitting documentaries and some smaller, independent films. But the upshot is clear: Jihad; torture; suicide bombings; terrible things done by and to American soldiers; official secrets and government lies; the failures and responsibilities of journalists, politicians, law enforcement officials and ordinary citizens in the face of terror — such matters will be hard to avoid in movie theaters between now and Christmas.
Except, of course, that the public may well succeed in avoiding them. Even the most politically engaged among us may pause over the movie listings and ask the question that comes up in those last moments of “Redacted”: Do I really need to see this? And soft box office returns — already the fate of “In the Valley of Elah” and “Rendition” — are likely to help solidify the emerging conventional wisdom that we don’t. Public indifference, in turn, may bolster the ideologically convenient notion that Hollywood is out of touch with the American people, and also the economically convenient idea that people go to the movies to escape the problems of the world rather than to confront them.

All of which may be true, at least partly. According to polls, a majority of the population is unhappy with American foreign policy under the Bush administration, in particular with the war in Iraq. It may be that this opposition finds its truest expression in the wish that the whole thing would just go away, rather than in an appetite for critical films. It may also be that even the most zealous opponents of the president and his policies don’t want to be preached at when they go to the movies.
When filmmakers leave such touchy, serious political issues alone they tend to be scolded for complacency or cowardice. But to describe even a movie as angry and confrontational as “Redacted” as an exercise in finger-wagging or sloganeering is to miss the point. What is notable about this new crop of war movies is not their earnestness or their didacticism — traits many of them undoubtedly display — but rather their determination to embrace confusion, complexity and ambiguity.
“Redacted” itself seems less interested in making a single argument than in staging a series of angry, unpredictable and sometimes incoherent debates between the soldiers. You hear a lot of heated, pointed arguing in “Rendition” and “Lions for Lambs” too. And while it is clearly not the intention of those films to be neutral or evenhanded — “Rendition” is as unmistakably anti-torture as “Lions” is opposed to military adventurism — they try to give a fair hearing to other points of view.
In “Rendition” a high-ranking C.I.A. official played by Meryl Streep lectures a young Senate aide on the strategic necessity and moral defensibility of secret prisons and harsh interrogation methods. Not torture, since, as she says, “the United States does not torture,” an almost verbatim rendition of the real-world administration line. Nor does the steadfast, clear-sighted talk of victory offered by Senator Jasper Irving, Tom Cruise’s character in “Lions for Lambs,” sound terribly exaggerated. His interlocutor, a journalist played by Ms. Streep, must fight to hold on to her professional skepticism, a fight that she is ashamed of having lost when the case for the Iraq war was being made.

Senator Irving, by the way, is a Republican, with pictures of George W. Bush prominently displayed in his office. This may not sound surprising, but in the movies it is something of an anomaly. A visitor from outer space who tried to understand the American system from recent American cinema would learn something about the institutional tensions between, say, the F.B.I. and the State Department or the C.I.A. and the legislative branch, but not necessarily about the two parties whose rivalry is surely among the system’s most salient real-life feature.
The only real politician whose name is mentioned in “Rendition,” for example, is Bill Clinton, under whose watch the practice that gives the movie its title got started. This bit of accurate historical background is followed by the observation that, “after 9/11” the policy of snatching up suspected terrorists and sending them overseas for interrogation intensified. But the leaders who may have been responsible for this shift — did it just happen, like a change in the weather? — are left unnamed, like the North African country where the interrogation takes place.

The vocabulary most of us have acquired over the past six years is heavily edited for entertainment purposes. While there may be an anti-Bush agenda in “Redacted,” “Rendition,” “Lions for Lambs” and “In the Valley of Elah,” the president’s name is barely uttered. Nor are others, like Rumsfeld, Cheney, Gonzales, bin Laden, Hussein and Musharraf.
I’m not suggesting that filmmakers are obligated to lay out a factual bill of particulars. Realism is a loose cloak, not a suit of armor. And facts are what documentaries are for, at least documentaries like Charles Ferguson’s “No End in Sight,” which came out last summer and painstakingly reconstructed the fateful decisions made in Washington and Baghdad in the early months of the American occupation.

There are other stories to tell and other ways to tell them, and Hollywood, in spite of its reputation for liberal bias, does not like to risk alienating potential ticket buyers by taking sides. This fear may be misplaced, since the highest-grossing Iraq-related movie released is also among the most polemical, Michael Moore’s “Fahrenheit 9/11.” But it is remarkable that nondocumentary filmmakers consistently draw the boundary between fact and fiction in such a way that the most vexed political event of our time has its political meaning blunted.

Instead the movies supply emotion, sentiment, metaphor and abstraction. Even those bloody Iraqis at the end of “Redacted” function as symbols, since we know nothing about who they were or how they died. In other Iraq movies, including quite a few documentaries, the local population is almost entirely invisible. Films set in other contemporary war zones — Afghanistan, Saudi Arabia, wherever “Rendition” is supposed to take place — manage to include more Arab and Muslim characters, but their function tends to be symbolic as well.

And the final image of “In the Valley of Elah” — an American flag flying upside down — is, similarly, both disturbing and vague. It is a sign of danger and distress, and it brings home the grief and confusion that have haunted the film’s main character, a retired army officer played by Tommy Lee Jones whose son has gone AWOL shortly after returning from Iraq.
The grief and confusion are left hanging like that flag, and like the feelings of sorrow, anger and impatience that linger at the end of “Lions for Lambs,” “Redacted” and the others. What is missing in nearly every case is a sense of catharsis or illumination. This is hardly the fault of the filmmakers. Disorientation, ambivalence, a lack of clarity — these are surely part of the collective experience they are trying to examine. How can you bring an individual story to a satisfying conclusion when nobody has any idea what the end of the larger story will look like?
During World War II Hollywood churned out combat pictures and home-front melodramas with the speed and efficiency that characterized so much wartime production. Those movies reflected a consensus that it was also their purpose to promote. The best of them were more than simple propaganda, but they tended to share a sense of clarity and purpose in their narrative structure as well as in their themes. Even before the war was over, its desired outcome — the defeat of the Nazis, the rolling back of the Japanese empire — could be prefigured in microcosm. The resistance fighters would be freed; the bad guys would receive their comeuppance; the strategic spot named in the title (“Objective: Burma,” “Wake Island”) would be captured or heroically defended.

And the Vietnam movies that came after the end of that war could at least rely on a shared knowledge of how the larger story ended, a knowledge that is implicit in the shape of the smaller stories they tell. Their politics range from the wounded liberalism of “Coming Home” and “Platoon” to the wounded conservatism of “The Deer Hunter” and “Rambo,” but they nonetheless agree that the wounds are there, to be healed, avenged or perhaps reopened.
But how do you end a movie about the war in Iraq or about the war on terror? Is it possible to picture victory — concretely, in visual and narrative detail? Is it possible to imagine defeat? To tell the difference? Where will we find the sweet relief or bitter catharsis we expect from movies?
We have been told from the start, by both the administration and its critics, that this will be a long, complicated, episodic fight. And so attempts to make sense of it piecemeal and in medias res, in discrete narratives with beginnings and ends, are likely to feel incomplete and unsatisfying.

The exception, so far, is “The Kingdom,” but not because it offers deeper political insights or greater realism than the other films. On the contrary. It is, without pretense or apology, a genre movie, an action-revenge fantasy in which four tough Americans investigate a crime and collect some payback. They are identified as F.B.I. agents, but really the four are a team of superheroes who take out scores of jihadis and (sorry about the spoiler) return home in triumph. But not quite; at the very end we hear the chief terrorist, as he draws his last breath, promise another round of vengeance. A sequel.
And this may be the lesson that filmmakers need to absorb as they think about how to deal with the current war. It’s not a melodrama or a whodunit or even a lavish epic. It’s a franchise.

Sursa: The New York Times

Teatrul ACT si Teatrul Masca sunt cele doua institutii de spectacol independente care vor avea module speciale in cadrul editiei din acest an a Festivalului National de Teatru. In rubrica sa din B24FUN, Voicu Radescu isi exprima nemultumirea fata de preferinta organizatorilor pentru institutiile amintite, decizie care a lasat pe dinafara Green Hours. “Aveam, acum, nevoie sa fim scosi in fata, sa fim marketizati, de cele mai importante festivaluri din Romania: Sibiu si FNT. La Sibiu nu au mai existat spatii pentru spectacolele noastre. FNT-ul nu a gasit in «stagiunea noastra» valori comparabile cu nivelul de exigenta al acestei editii. Nu ne placem sa ne laudam singuri – e cred observabil ca autopromovarea Green aproape agresiva a inceput vara trecuta, dupa atacul legislativ impotriva cladirii din Victoriei 120″, scrie Radescu, facand referire la situatia pe muchie de cutit in care se afla Green-ul, care risca sa isi piarda sediul.

“Sunt doua teatre extrem de diferite, dar la fel de bine cunoscute de catre bucuresteni. Sunt doua institutii care desfasoara constant proiecte teatrale de succes si care si-au castigat astfel, de-a lungul anilor, un meritat renume. Sunt doua fenomene in peisajul teatral romanesc”, este argumentul organizatorilor pentru crearea unui modul dedicat Teatrului ACT si Teatrului Masca. Fiecare dintre ele va fi prezent in FNT cu cate trei spectacole: “American Buffalo”, “Creatorul de teatru” si “The Shape of Things” (la ACT) si “Napoleon iese, urmarit de iepuri”, “Orasul de sub oras” si “Actorul”, spectacole sustinute de Teatrul Masca. Acesta din urma va organiza si doua ateliere: “Commedia dell’Arte – masti si caractere” si “Descoperirea propriului clovn”.

Festivalul National de Teatru va avea loc intre 2 si 15 noiembrie, perioada in care publicul bucurestean va vedea peste 50 de spectacole. Deschiderea oficiala a FNT va avea loc pe 3 noiembrie, la Teatrul National “I.L. Caragiale” din Bucuresti. In afara modulelor amintite mai sus, sunt cele mai bune spectacole din stagiunea trecuta, montate la diferite teatre din tara. Selectia spectacolelor a facut-o criticul de teatru Marina Constantinescu, anul acesta fiind al treilea, deci si ultimul, in care a fost unic selectioner. Printre spectacolele care vor putea fi vazute se numara: “Ionescu – 5 piese scurte” (regia Alexandru Dabija), “Vinerea lunga” (regia Visky Andras), “Visul unei nopti de vara” (regia Victor Ioan Frunza), “Inimi cicatrizate” (regia Radu Afrim) etc., toate acestea in modulul “Spectacole – Selectia oficiala”.

Deja o parte din bilete s-a epuizat in doar o saptamana dupa ce au fost puse in vanzare. La spectacolele care se vor juca la Bulandra si la Comedie nu mai sunt bilete, cele mai solicitate fiind cele pentru “Vinerea lunga” (regia Tompa Gabor), “Povestiri despre nebunia (noastra) de toate zilele” (regia Radu Afrim), “Viata cu un idiot” (regia Andryi Zholdak), dar si biletele pentru spectacolele care fac parte din “Trilogia evreiasca” de Mihai Maniutiu – “Experimentul Iov”, “Shoah. Versiunea Primo Levi” si “Ecleziastul” – s-au dat ca painea calda.
Daca anul trecut invitatii speciali ai FNT au fost celebrii Lev Dodin si Patrice Chereau, anul acesta vor ajunge la Bucuresti, pe langa cele 10 spectacole de top ale scenei internationale, coregraful Josef Nadj, trupe faimoase ca Schaubühne am Lehniner Platz si, mai ales, coregrafa portugheza Vera Mantero (foto), care va sustine la Centrul National al Dansului doua spectatole de neratat: “un Lucru misterios, a spus e.e. cummings” & “Poate ar trebui sa danseze intai si sa gandeasca apoi”. Primul dintre aceste doua show-uri este un omagiu adus lui Joséphine Baker, descrisa de e.e. cumming ca “un Lucru misterios, nici primitiv, nici civilizat sau dincolo de timp, in sensul in care emotia este dincolo de aritmetica”. “Joséphine a Verei Mantero se confrunta cu publicul goala, balansand pe marginea abisului existential, dincolo de straluciri si de erotismul salbatic. Este legata de aceasta lume in mod tragic, asa cum este fiecare moment al vietii umane”, prezinta organizatorii spectacolul Verei Montero.

Sursa: Romania Libera

Cine a fost Bela Ferenc Dezso Blasko înainte ca el să devină pentru întreaga omenire: Dracula? Aflaţi răspunsul în această seară, la TVR 1, urmărind, începând cu ora 21:45, o coproduc-ţie internaţională în care s-au investit aproximativ 300.000 de euro. Regizorul Florin Iepan ne-a dezvăluit aspecte inedite din timpul filmărilor.

Jurnalul Naţional: Cum v-a venit ideea acestui documentar?

Florin Iepan: În anul 2005, pe mai multe posturi de televiziune din Europa s-a difuzat un alt documentar făcut de mine (despre actorul american de origine română Johnny Weissmuller, cunoscut cinefililor din toată lumea ca Tar­zan). Aproape fără excepţie di­fu­zarea acestui documentar a produs nişte audienţe foarte bune. Singura explicaţie a fost aceea că telespectatorii de la noi şi din Occident se dau în vânt după poveşti cu celebrităţi care ajung la sapă de lemn, cum era şi povestea Tarza­nu­­­lui nostru de la Timişoara. În mod firesc mi s-a propus de către redactorii de la ARTE, ORF, YLE şi AVRO să mai produc o biografie a unei alte celebrităţi originare din Europa de Est. De aici până la realizarea acestui documentar nu a mai fost decat un pas. Ulterior s-a asociat şi CNC-ul din Romania şi apoi televiziunea publică.

Jurnalul Naţional: De ce “vampirul căzut”?

Florin Iepan: Evident, m-am legat de sintagma cunoscută, “îngerul căzut”, ce defineşte un personaj malefic, care la originea sa a fost un înger, un soi de echivalent al personajului ne­gativ Contele Dracula, interpretat de actorul Bela Lugosi în 1931. Prin “vampirul căzut” încerc să pun viaţa acestui actor controversat într- o lumină nouă, să-l eliberez pe Lugosi din umbra Contelui Dracula, care i-a marcat întreaga existenţă, şi să-l oblig pe spectator să privească dincolo de aparenţe.

Jurnalul Naţional: Aţi descoperit în timpul realizării documentarului ceva ce nu se ştia despre Bela Lugosi?

Florin Iepan: Trebuie să spun că am avut mare noroc cu acest personaj (Lugosi) pentru că, într-un fel, “ca­riera” lui postumă a fost relansată în 1995 de excelentul film “Ed Wood” al regizorului american Tim Burton. Pentru interpretarea lui Lugosi din acest film, actorul Martin Landau a primit premiul Oscar. Deci Lugosi este şi în zilele noastre o celebritate, aşa cum a fost şi în timpul vieţii. Este considerat şi acum unul dintre părinţii genului horror. Dar, totuşi, numărul de filme documentare despre viaţa lui realizate după lansarea lui “Ed Wood” nu a fost foarte mare. În majoritatea lor, acestea s-au concentrat pe presupusa rivalitate dintre Lugosi şi Boris Karlloff (interpretul lui Frankenstein). Eu am avut astfel cale liberă să spun povestea europeană a lui Lugosi, să vorbesc de simpatiile lui comuniste (1919), despre cariera lui ca actor de teatru la Timişoara sau Bu­da­pesta, dar şi să explic modalitatea foarte sofisticată prin care a reuşit să reinventeze personajul principal din romanul Dracula şi să asi­gu­re, astfel, succesul fantastic al Contelui Dracula pe marele ecran. Sunt foarte multe amănunte inedite din viaţa lui Lugosi, care sunt dezvăluite în acest film documentar, de exemplu, faptul că Lugosi l-a interpretat şi pe Isus Cristos sau faptul că acesta a fost urmărit de FBI timp de zece ani pentru presupusele lui simpatii comuniste sau activităţi antiame­ricane.

Jurnalul Naţional: Povestiţi-ne ceva inedit…

Florin Iepan: Sunt foarte multe lucruri de spus despre viaţa unui om, despre care un alt biograf de-al său, Peter Muller, spunea următoarele: “Pu­teţi să faceţi un documentar de 24 de ore despre Lugosi şi nu o să aflaţi niciodată cine a fost el cu ade­vă­rat!”. Unul dintre momentele cele mai amuzante din istoria personajului a fost acela când am aflat că Lugosi a fost îngropat îm­brăcat chiar cu costumul Contelui Dracula, iar Frank Sinatra – un bun amic al lui Bela, care se pare că i-ar fi plătit şi cheltuielile de în­mor­mântare, s-ar fi uitat la amicul lui cum zăcea ca Dracula în sicriu şi ar fi spus cu voce tare: “He will be back!” (O să se întoarcă!).

Echipă internaţională

La realizarea documenta­rului, regizorul, Florin Iepan, (foto) a lucrat cu o echipă internaţională compusă din români, americani, germani şi maghiari. Toţi foarte buni profesionişti şi fani ai lui Lugosi în acelasi timp.

În film apare şi Bela Lugosi Jr., un personaj care seamănă izbitor cu tatăl său, dar “o nucă tare” pentru echipa de producţie pentru că Lugosi Jr. este avocat de profesie, specializat în drepturile fostelor staruri de la Hollywood… Deci o persoană care a acceptat destul de greu să facă parte din proiect. A pus foarte multe condiţii şi a ştiut să-şi apere drepturile cu multă fermitate.

Sursa: Jurnalul National

Sursa: The Money Channel

Cu ce o să se ocupe jurnalistul profesionist în noua lume a informaţiei digitalizate? Care e rolul pe care şi-l va asuma, ce statut i se va acorda şi… din ce o să-şi cîştige pîinea?

În ultimii doi ani, majoritatea conferinţelor şi congreselor din industria de ştiri au avut ca temă descoperirea unei reţete pentru a translata cu succes afacerile din media tradiţională pe Internet. Ingredientele se cunoşteau: Ajax, multimedia, reţele sociale, syndication, agregare, bloguri, wiki, totul în oala Web 2.0 – lipsind însă cantităţile şi combinaţiile. Se vorbea mai mult despre „formă“, conţinutul încă era lăsat în seama specialiştilor şi a universitarilor, poate şi pentru că Internetul părea să vină cu supradoze de informaţii, comentarii şi analize. Abia anul acesta problema content-ului site-urilor de ştiri a început să devină realmente importantă şi, odată cu ea, a apărut şi întrebarea despre jurnalistul profesionist. Dacă oricine poate să îşi facă blog, să relateze fapte, să intre în polemici sau să transmită informaţii, cu mai mult sau mai puţin succes, ce rol îi revine atunci jurnalistului profesionist? Îi va fi oare subminată autoritatea de mesajele cititorilor, „postate“ la subsolul articolului publicat pe web? Va triumfa mediocritatea pentru că sînt prea mulţi cei care scriu pe Internet?

Jurnalistul plasat „deasupra conţinutului“

Un model foarte interesant şi original pentru ce ar putea deveni jurnalistul profesionist în următorii ani l-am găsit (via blogul aluiann.wordpress.com) pe blogul lui Paul Bradshaw (onlinejournalismblog.com), profesor la Birmingham City University, Departamentul Media şi Comunicare.

El pleacă de la constatarea, simplificată, că Internetul îi permite publicului un acces direct la sursele de informaţie. Instituţiile şi companiile pot acum disemina ele însele informaţii, fără ajutorul jurnaliştilor, pe propriile site-uri, de pildă. Rolul jurnalistului de a fi un transmiţător între sursă şi consumator urmează să fie practic anulat de Internet. Poate părea un fapt nesemnificativ, însă în realitate lucrurile nu stau deloc aşa. De pildă, un studiu asupra mai multor cotidiene britanice cu tiraje medii, publicat luna aceasta, arată că 76% din relatări se bazau pe o singură sursă – o persoană sau o instituţie de la care provenea informaţia (vezi pressgazette.co.uk). Dacă informaţiile ca atare există deja pe Internet, va fi necesar să existe jurnalişti care să colaţioneze sursele, să sintetizeze informaţia şi să verifice reacţiile din blogosferă sau din alte surse. În plus, ei vor trebui să interogheze mai multe surse, să pună la îndoială într-o măsură mai mare afirmaţiile făcute şi să investigheze subiectele pe care le oferă utilizatorii. Cel puţin pînă aici, modelul propus de Paul Bradshaw nu diferă prea mult de cel descris de manualele de jurnalism clasic. Diferenţa provine din constrîngerea pe care o exercită Internetul asupra jurnalistului, de a se plasa „deasupra conţinutului“.
Manualele de jurnalism clasic nu vorbesc însă de rolul pe care vor trebui să şi-l asume unii jurnalişti de a crea şi de a gestiona comunităţi online, de a cultiva contactele cu utilizatorii ce par a avea ceva de spus, de a face parte din comunităţi şi, mai ales, de a înţelege comunităţile. (În timp ce scriam acest articol, am dat peste o ştire despre site-ul unui ziar american ce a fost invadat de mesaje de la utilizatori, conţinînd insulte şi jigniri. Era citat şi redactorul-şef al publicaţiei, care îşi cerea scuze de la cititori şi explica motivele pentru care mesajele nu au fost moderate. Dacă un asemenea fapt a ajuns ştire, probabil că modelul lui Bradshaw nu e atît pentru viitorul jurnalist, cît pentru cel actual.)

Experţii, „vocile“, „urechile“, „jurnaliştii accidentali“

Bradshaw identifică diferitele tipuri de „contributori“, oameni care „postează“, pe propriile bloguri sau pe alte site-uri, informaţii, opinii, analize pertinente, susţinute de argumente. „Experţii“ – cei ce şi-au cîştigat pe web o bună reputaţie pentru cunoaşterea şi experienţa pe care o au într-un domeniu –, „vocile“ – cei care ştiu să scrie şi să argumenteze şi ar rivaliza de multe ori cu editorialiştii ziarelor – şi „urechile“ – oamenii care ştiu exact ce se întîmplă pentru că dispun de informaţii din „interior“ – sînt cele trei tipuri de „contributori“ care trebuie cultivaţi, monitorizaţi, citaţi, atraşi în diferite parteneriate. Există apoi „jurnaliştii accidentali“, oameni care au surprins un eveniment cu camera video sau cu telefonul mobil. Ei îşi vor „uploada“ materialele pe site-urile cu un bun renume şi unde platforma permite cu uşurinţă acest lucru. Jurnalistul descris de Bradshaw – gata să sape adînc în blogosferă pentru a aduna informaţii, disponibil, deschis oricînd la sugestiile şi dezvoltările unui material jurnalistic venite din afara breslei, el însuşi participant activ în comunităţi şi reţele sociale pe Internet – reprezintă un model interesant mai ales pentru că pleacă de la context, de la ceea ce se petrece cu adevărat în mediile virtuale şi de la experienţe reale de jurnalist. Nu este o creaţie abstractă, generată de o viziune asupra rolului prestabilit al jurnalistului în societate, şi nici nu încearcă să salveze status-ul jurnalistului de stăpîn al conţinutului. Jurnalistul devine un bun comunicator, un expert în sursele de informaţie şi în manevrarea informaţiei, capabil să producă, la rîndul lui, cea mai credibilă şi mai completă informaţie. Indiferent de ceea ce se va întîmpla cu ziarele pe hîrtie, astfel de modele rămîn valabile pentru că jurnalismul nu poate trece cu vederea existenţa surselor de informare de pe Internet, a comunităţilor virtuale sau a „contributorilor“.

Jim Chisholm: „Rolul jurnalistului nu scade“

Pe 11 octombrie a avut loc la Bucureşti prima Conferinţă naţională a presei din România – „Inovaţia în media“ –, la care invitatul de onoare a fost Jim Chisholm, „cel mai mare expert în strategie şi dezvoltare de presă din lume“ (citat din Evenimentul zilei, titulatura de „cel mai mare…“ fiind preluată din prezentarea făcută de organizatorii conferinţei).
Într-un interviu acordat unui blogger, Alex Mihăileanu, Chisholm spune: „Este foarte importantă pentru societate implicarea oamenilor la procesul de informare, dar trebuie reţinut că asta nu înseamnă că fac jurnalism. Jurnaliştii au o educaţie specifică, prin care li se impune să fie obiectivi, ştiu să distingă între bine şi rău, ştiu să găsească ştirea într-o informaţie şi sînt capabili să ia decizii. (…) Unii sînt de părere că, în cazul implicării oamenilor simpli, rolul jurnalistului scade. Din punctul meu de vedere, se întîmplă exact invers: nu scade, ci mai degrabă creşte, va munci mai mult, va avea mai multe informaţii de verificat şi mai multe subiecte“. În treacăt, merită remarcat că singurul interviu luat lui Chisholm în România a apărut pe un blog, iar la o căutare pe Google cu numele reputatului consultant media, acest articol figurează pe locul al treilea şi primul pentru site-urile din România.

Sursa: Dilema Veche

Conform datelor din Barometrul de Consum Cultural din 2006, realizat de Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii, în ceea ce priveşte gradul de „culturalizare“, avem o populaţie „ignorantă“ (proporţia respondenţilor cu scoruri minime a fost de 35%) şi o populaţie „cultă“ (22%); în schimb, se pare că încă nu avem o clasă culturală „de mijloc“ (doar 18% dintre respondenţi au un grad mediu de „culturalizare“). Restul de 25% au refuzat să răspundă la întrebări, aşa că nu putem să-i încadrăm în nici o categorie. Deloc surprinzător, aceste date corespund cu cele legate de nivelul de trai din România, căci nici la acest capitol nu avem o clasă de mijloc. Aşadar, pe de o parte sînt amatorii de telenovele (ascultătorii de manele, cititorii de Libertatea etc.), care ies din calculele noastre, deoarece nu se situează nici măcar pe un nivel de acces în ceea ce priveşte cultura; de cealaltă parte sînt „elitele“, oamenii informaţi şi interesaţi, despre care se presupune că fac singuri eforturi de a-şi „procura“ produse culturale (să zicem că funcţionează partea a doua a zicalei cu muntele şi cu Mahomed). Teoretic, „fabricanţii“ de cultură se adresează unui procent de 40% din populaţia ţării, însă doar acei 18% reprezintă adevărata ţintă: ei trebuie convinşi şi „cuceriţi“, pentru ei sînt concepute campaniile culturale de interes public, lor li se spune să mai pună mîna pe o carte, pentru ei se fac filme româneşti cu un puternic substrat social care să fie mai uşor digerabile etc.

Bere vs plictis

Totuşi, în realitate, informaţia culturală nu ajunge la acest gen de public (şi cîteodată nici măcar la cei 22%). Sau le intră pe o ureche şi le iese pe cealaltă. Un exemplu interesant în acest sens ni-l dă tot Barometrul de Consum Cultural. Activităţile culturale preferate în România (în 2005 şi în 2006) sînt următoarele: pe locul întîi, sărbătorile şi evenimentele locale, pe locul doi, spectacolele de divertisment şi muzică, pe trei, muzee şi expoziţii, pe locul patru, mersul la cinema şi, pe ultimul loc, spectacolele de teatru. În comparaţie, activităţile preferate de europeni în 2002 erau, conform Eurostat: pe primul loc, cinematograful, pe doi, mersul la bibliotecă (care la noi nici nu există în top, posibil din cauza faptului că nu prea avem biblioteci, dar şi pentru că nu avem o „educaţie“ în acest sens…), pe locul trei, vizitarea monumentelor (avem şi noi, însă prost întreţinute şi, ca să o spunem pe şleau, destul de „provinciale“), pe patru, muzee şi expoziţii, şi pe cinci, spectacolele de muzică (nu însă şi de divertisment!). Un eveniment de tipul „zilele oraşului“ este un prilej de distracţie colectivă, se întîmplă într-un loc în care de regulă „se dă ceva“ (măcar o bere…), în timp ce un spectacol la teatrul din acelaşi oraş anunţă o seară „plictisitoare“. Campaniile culturale şi promovarea de orice fel a produselor culturale nu au succes pentru că nu reuşesc să schimbe acest tip de mentalitate.

Revista mea, revista noastră…

În anul 2006, conform aceluiaşi Barometru de Consum Cultural, românii aveau la ei acasă: televizor (96,2%), cablu TV (78,7%), aparat de radio (71,5%), calculator (33,9%), conexiune rapidă la Internet (15,6%). De asemenea, ei aveau în oraşul lor: chioşcuri de distribuire a presei (67,1%), Internet café-uri (60,3%), centre de închiriere audio/video (53,3%). Se poate spune, aşadar, că majoritatea românilor are suficiente surse de informare, dar şi că cea mai directă şi mai sigură cale de a promova cultura este mass-media.
Vom analiza pe scurt un singur exemplu: presa culturală. Un studiu mai vechi realizat de IMAS arăta că 2,7 milioane de români urmăresc ultimele apariţii editoriale. Dintre aceştia, peste 700.000 sînt intelectuali, cu salarii peste medie, oameni care au posibilitatea de a-şi cumpăra în fiecare lună cărţi şi publicaţii culturale. Însă un calcul sumar ne poate demonstra că tirajele tuturor revistelor culturale de la noi nu depăşesc 60.000-70.000 de exemplare. Din ce cauză ceilalţi 650.000 de oameni cu precupări culturale nu cumpără publicaţii de gen? În primul rînd, din cauza conţinutului lor. Majoritatea editorilor de reviste culturale nu au adevărata dimensiune a publicului căruia i se adresează. Şi, de cele mai multe ori, îţi creează senzaţia că nu au nici măcar un interes real faţă de cititori. În presa culturală există publicişti care în primul rînd se citesc pe ei, eventual îşi citesc prietenii apropiaţi. De aici şi impresia creării unor mici „familii“ în care cititorul de rînd nu are acces. De la bun început primeşte statutul de outsider. Şi refuză să mai citească.
Desigur, există şi excepţii, există şi cîteva branduri: România literară, Observator cultural, Idei în dialog. Publicaţii culturale bine cotate la nivel naţional şi prezente pe tarabele din Bucureşti, dar care ajung mai greu în provincie, chiar şi în oraşele mari. Principalul motiv: nu există „cerere“, „nu se vînd“. Şi, într-un fel, acesta este adevărul. Mentalitatea de tipul „sîmbătă seară mă duc la bîlci, pentru că la teatru mă plictisesc“ nu poate fi schimbată de conţinutul acestor reviste. Ele pot cel mult să se autopromoveze tot în rîndul cercurilor lor de cititori sau să se „extindă“, lansîndu-şi, de pildă, şi o componentă online care să atragă un alt gen de public, mai tînăr şi mai dinamic.
Editorii invocă de multe ori problema banilor drept principala cauză pentru lipsa de atractivitate a publicaţiilor culturale pe care le scot pe piaţă. De altfel, subvenţiile de la stat sînt în permanenţă un pretext (întemeiat sau nu) de dispută. Carmen Muşat, redactor-şef la Observator cultural, ne dădea în 2003 exemplul revistei Literatorul, care se strecurase pe lista celor subvenţionate, deşi nu apăruse de un an întreg. Aşadar, se alocau fonduri publice în valoare de două sute de milioane de lei vechi (la egalitate cu România literară) unei reviste inexistente, care a apărut în final pe tarabe cu numărul 1 din „seria nouă“. Pe lista publicaţiilor subvenţionate de stat în 2006 am găsit titluri precum Actualitatea literară, Revista de experiment literar Feed Back, Floarea de colţ din Transilvania, Echidistanţe, Datini, Omagiu. Sînt reviste pe care nu le găseşti la chioşcurile de presă. Cum ajung ele la public rămîne un mister.

„Pastile“ de cultură

La o căutare pe Google, descoperi că termenul „cultură“ este de cele mai multe ori însoţit de „media“. Şi nu mă refer la „cultura media“. Este vorba despre secţiunile de cultură (şi de media) ale ziarelor şi publicaţiilor generaliste. Alăturarea celor două „domenii“ jurnalistice nu este întîmplătoare. Gazetarii pornesc de la premisa că paginile exclusiv culturale nu prezintă interes pentru cititori. De cele mai multe ori, nu-şi permit să renunţe de tot la ele, de aceea au inventat această struţo-cămilă care se numeşte secţiunea „cultură/media“ din ziare (uneori întîlnim şi „cultură/educaţie“, dar mai rar). Teoretic, au dreptate: media e mai sexy decît cultura, media „se vinde“ şi uite-aşa, datorită ei, ajunge şi cultura la public. Oare? În România există foarte puţini ziarişti „de cotidian“ specializaţi pe cultură. În schimb, avem o mulţime de „ştirişti“. Astfel, „articolele“ culturale nu sînt altceva decît ştiri preluate de pe fluxul Mediafax sau de la o altă agenţie de ştiri, un pic „cosmetizate“ şi lungite dinadins pentru a acoperi jumătatea sau sfertul de pagină rezervată culturii. O ştire nu poate fi însă un ambalaj atractiv pentru un produs cultural. Nu are substanţă. De ce nu există reportaje culturale sau anchete culturale? Pentru că nu există oameni care să le scrie. Nu avem jurnalişti specializaţi în cultură, în schimb, ziarele noastre se pot mîndri cu jurnalişti care, pe modelul „cîrpaciului“ român, se pricep la toate. De exemplu, potrivit unei monitorizări dintr-un articol semnat de Tudor Călin Zarojanu, în pagina de „Cultură şi mass-media“ a Jurnalului naţional, Luiza Lupu are o cronică TV, dar scrie şi pe teme istorice, Andy Stănescu scrie despre showbiz, dans, externe, monden şi fotbal (şi în alte pagini ale ziarului), Mihai Hristea – despre dans, fotbal, animaţie, monden şi literatură, Cristina Bazavan – despre film şi teatru, Miruna Nicolae semnează articole legate de patrimoniu, media, clubbing, muzică pop şi literatură, Corina Andriuţă scrie şi ea despre media, muzică şi literatură, dar şi despre infracţiuni, tehnică militară, erotism şi relaţii economice internaţionale etc.

Dar să revenim la cei 96,2% fericiţi posesori de televizor. Teoretic, prin intermediul televiziunii, ar fi posibilă ridicarea gradului de „culturalizare“ a publicului, mai ales că posturile TV ar trebui să se adreseze tuturor, atît „ignoranţilor“, cît şi „elitelor“. Da, ar fi posibilă, cu condiţia ca publicul să vrea acest lucru. Un studiu INSOMAR arăta că oamenii îşi doresc să vadă în prime-time, în timpul săptămînii, ştiri, filme, divertisment, un talk-show sau un documentar. În week-end, au aceleaşi preferinţe, doar că filmele trec pe primul loc şi ştirile pe locul doi. Astfel, singurul interval potrivit pentru emisiuni culturale rămîne late-fringe, adică tîrziu în noapte (între ora 23,00 şi ora 1,00). Nu se întîmplă numai la noi. Şi în alte ţări unde cultura are într-adevăr un cuvînt de spus s-a demonstrat ştiinţific că în acest interval orar telespectatorul „intelectual“ se relaxează, se eliberează mental de problemele de peste zi şi este apt pentru a recepta acest gen de emisiuni. Cu condiţia să nu adoarmă… Este însă cît se poate de clar că TVR Cultural se adresează exclusiv celor 22% (şi nici pe aceştia nu reuşeşte să-i capteze), că nu este interesat de acel „dificil“ procent de 18%, cu atît mai puţin de „ignoranţi“. Aceştia din urmă vor schimba instantaneu postul dacă vor nimeri, de exemplu, peste ştirile culturale, realizate în manieră „clasică“ TVR. Prăfuite, lipsite de dinamism şi de creativitate jurnalistică, aceste ştiri nu au cum să promoveze actele culturale de valoare, deşi acesta este scopul lor nedeclarat. Încercările de mecenat cultural „pe sticlă“ de tipul Anca Vlad şi Senso TV au eşuat lamentabil din cauza absenţei unor „vedete“ culturale cu lipici la public, a producţiilor mediocre şi probabil că şi din lipsa banilor. În rest, televiziunile comerciale nu oferă aproape nimic. Cu două excepţii, interesante (şi) prin longevitate, nu doar prin calitate: Omul care aduce cartea şi Parte de carte (la PRO TV). E bine că le avem, chiar şi aşa, plasate între filme şi show-uri de divertisment.

Cultura pe Internet: o formulă posibilă

Să vedem ce se întîmplă şi pe Internet. Am descoperit o listă (neactualizată cam de mult, e adevărat) care conţine 11 titluri ale unor reviste culturale exclusiv online, precum şi 28 de titluri ale unor site-uri culturale şi variantele electronice ale unor publicaţii tipărite. Multe dintre link-uri nu mai sînt valabile, altele deschid publicaţii online deja „cu tradiţie“, cum ar fi liternet.ro sau poezie.ro (un site interactiv care se adresează poeţilor amatori; nu comentez calitatea poeziilor, dar se poate constata că sînt neaşteptat de multe) şi cîteva librării virtuale. Pe Hotnews.ro, una dintre cele mai cunoscute publicaţii online, subiectele culturale sînt cele mai sărace în comentarii, spre deosebire de cele politice sau sportive, care îi incită pe cititori să-şi exprime opiniile. Mult mai populare sînt blogurile cu „impresii“ de tipul „ce carte citesc“ sau „ce film am văzut“. Acest mod de abordare exclusiv personal (şi de cele mai multe ori superficial) se pare că are mai mult succes decît unele cronici sau recenzii semnate de personalităţi ale vieţii culturale. Îmi aminteşte de felul cum se „promovau“ cărţile bune şi „cu şopîrle“ în anii comunismului: din gură în gură, povestite la coadă sau la serviciu, creîndu-se astfel în jurul lor un soi de aură mitică. La fel se întîmpla şi cu filmele de valoare pe care unii aveau „privilegiul“ de a le vedea la video. Să fi descoperit autorii de bloguri o posibilă formulă prin intermediul căreia cultura ar putea „să prindă“ la public? Ar funcţiona la noi un „sistem“ de promovare ale cărui pîrghii sînt micile bîrfe, recomandările „inocente“ ale unor persoane obişnuite, neavizate, cărora să li se alăture şi alte personaje populare, însă la fel de neavizate? Oprah Winfrey i-a convins pe americani să citească Război şi pace şi să dea năvală în librării, cînd s-a apucat să vorbească în emisiunea sa despre cărţi. O dovadă că un popor nesigur pe nivelul său de cultură şi de educaţie nu are nevoie de verdicte care să vină din partea unor elite, ci mai degrabă de încurajări din partea unora fără doctorat la Harvard, care ar putea, la o adică, să fie vecinii oricui.

Sursa: Dilema Veche

Un studiu realizat de Asociaţia Editorilor din România în anul 2002 estima că numărul adulţilor care cumpără constant cărţi este de 1,5 milioane. Alte sondaje au confirmat cifra sau, adăugînd şi publicul potenţial, au urcat-o spre 3 milioane. Vi se pare puţin? Industria editorială este de ani buni în creştere, iar în ultimul timp ficţiunea a revenit pe primul loc în preferinţele cititorilor, după ce, ani la rînd, în topul vînzărilor s-au aflat ghidurile, manualele, cărţile de dezvoltare personală şi profesională (aşa-zisele „lecturi utilitare“); cu alte cuvinte, oamenii au reînceput să citească mai mult „de plăcere“. Asta în timp ce o seamă de oameni culţi continuă să scrie prin gazete că „nu se mai citeşte“. Alţii scriu că „oamenii nu mai merg la film“. Dar zilele trecute am auzit la radio că filmul lui Cristian Mungiu a avut, în două oraşe de provincie, cîte două mii de spectatori. Aşadar, un film bun şi bine promovat îi scoate din casă pe oameni, dînd cu tifla televizorului, Internetului şi DVD-ului, la un loc. (De acord, premiul de la Cannes contează, dar nu numai…) Iar Sibiul, Capitala Culturală Europeană de anul acesta, a avut un milion de vizitatori, din care jumătate străini, spune ministrul Culturii, iar asta s-a datorat şi campaniei de promovare. La cîte refrene cu „moare cultura“ am auzit în anii de tranziţie, s-ar cuveni măcar o coda de post-tranziţie: „renaşte cultura“. Poate că nu e chiar aşa, dar un exerciţiu de gîndire pozitivă nu strică la un popor aşa de oropsit de istorie, care a rezistat la răscrucea marilor imperii…

Sărbători comunitare

Din secolul al XIX-lea încoace, ne tot întrebăm „de ce nu e şi la noi ca-n Europa?“, iar după 1989 comparaţia a devenit obsedantă. Intelectualii au fost primii care „au pus problema“ (căpşunarii o pun şi ei, dar o rezolvă după puteri: cîştigă un ban în UE, apoi se întorc acasă şi aplică pe plan local ce au înţeles acolo), mai ales pe teme culturale: de ce „la ei“ e coadă la muzee, de ce festivalurile „lor“ sînt aşa de bine organizate, de ce ziarele „lor“ au pagini culturale multe şi bune etc. Tot stînd cu ochii spre Vest, n-au observat că, între timp, lucrurile se schimbă şi la noi. Şi nici „ei“ nu sînt aşa cum îi idealizăm „noi“. E adevărat, preferinţele cetăţeanului european, conform Eurostat, sînt diferite de ale noastre (v. p. 10, articolul Adinei Popescu), dar este vorba doar despre o medie statistică. De la o ţară la alta, situaţiile se schimbă. Iar dacă noi punem pe primul loc sărbătorile locale, nu e nimic grav în asta: dimpotrivă, e un semn de renaştere a vieţii comunitare şi a identităţilor culturale locale, după decenii de comunism uniformizator. Faptul că o instituţie serioasă precum Muzeul Ţăranului Român organizează, în plin centrul Capitalei, astfel de sărbători (tocmai ce s-a încheiat tîrgul „Moşii de toamnă“, urmează altele, vezi www.muzeultaranuluiroman.ro) nu face decît să sublinieze importanţa lor. Din publicul numeros care merge la astfel de evenimente, o parte va face „pasul“, în timp, către alte consumuri culturale. Totul e să găseşti în asemenea sărbători populare bun gust şi autenticitate, nu „sarmale electorale“ şi „bere cu iz politic“ – de acord. Iar ţările europene sînt pline, şi ele, de astfel de sărbători, care-i problema?

Reviste şi cărţi pe cap de locuitor

Prin 1990, Uniunea Scriitorilor ajunsese să „patroneze“ cîteva zeci de reviste: toată suflarea dotată cu pix/maşină de scris (nu existau computere…), foi albe şi (mai multă sau mai puţină) inspiraţie năvălise să-şi editeze publicaţiile „sub egida“ Uniunii. Nu putem nega că, la începutul anilor ’90, exista o foame de scris şi de citit care s-a exprimat, într-o desăvîrşită dezordine, pînă cînd s-a făcut o selecţie „naturală“, financiară şi culturală. Ce a rămas nu e deloc puţin: am cunoscut destui intelectuali occidentali care au fost plăcut surprinşi de modul în care, la noi, continuă să apară reviste culturale multe şi diferite. Sigur, unele reviste sînt prea elitiste, se adresează exclusiv celor iniţiaţi; dar de ce nu ar face-o? Un public mai numeros poate fi „atins“ de paginile culturale din cotidiene: practic, toate ziarele importante au astfel de pagini. Nu întotdeauna sînt făcute cum trebuie, nu întotdeauna informaţiile sînt de calitate, selecţia nu e, adesea, foarte bună. Dar acum cîţiva ani, doar vreo două cotidiene aveau pagini culturale (şi nici acelea zilnic). Astăzi, unele ziare au şi suplimente culturale săptămînale (Adevărul literar şi artistic, Ziarul de duminică – suplimentul Ziarului financiar, Suplimentul de cultură – care apare împreună cu Ziarul de Iaşi), difuzate în zeci de mii de exemplare. Şi să nu uităm un segment important al presei „de consum“: mult ironizatele reviste lunare pe hîrtie lucioasă (pentru femei, bărbaţi, adolescenţi, automobilişti) au, şi ele, pagini de informaţie şi comentariu cultural (despre cărţi, filme, spectacole etc.). Televiziunea? Am cîţiva prieteni, universitari italieni (buni cunoscători ai României), care ne invidiază sincer pentru că avem TVR Cultural („un asemenea post e de neconceput în Italia…“). Iar dacă adunăm minutele de informaţie şi comentariu cultural de la celelalte posturi, şi dacă socotim totalul audienţelor, ajungem la concluzia că nu stăm chiar atît de rău. Ce-am vrea, ca o emisiune cu scriitori să aibă audienţa unui film cu Bruce Willis? Doamne fereşte… Şi să se difuzeze în prime-time? În Franţa, sora noastră mai mare, la care ne uităm cu atîta invidie, emisiunile culturale se difuzează la nuit et l’été – o spune un raport realizat acum cîţiva ani de scriitoarea Catherine Clément… Cît despre cărţi şi biblioteci, Barometrul de Consum Cultural ne arată că, la o sută de mii de locuitori, avem vreo 13 biblioteci publice, cam cît Italia; Olanda are 3; Franţa – 5,2; Marea Britanie – 8; Spania – 9,4. Spunea cineva că „nu prea avem biblioteci“? Bine, accept, alţii stau mai bine ca noi: Polonia – 22,8; Ungaria – 25,5; Bulgaria – 35. Număr de cărţi în bibliotecile publice pe locuitor: Spania – 1,2; Germania – 1,3; Franţa – 2,1; România – 2,3; Olanda – 2,5. Bună companie, nu credeţi? A se slăbi cu complexele de inferioritate: la capitolul „infrastructură“ nu stăm mai prost ca alţii, ba chiar am putea să spunem că sîntem nici prea-prea, nici foarte-foarte…

Promova-m-aş şi n-am cui

Cum atragem publicul către această infrastructură, cum folosim ce avem – aceasta-i problema. Soluţia nu trebuie inventată, ea există: promovarea; bătutul la cap; picătura chinezească, pînă cînd omul, bunăoară, de-un paregzamplu, va intra la o idee: aceea că teatrul, filmul, cartea, expoziţia, muzeul nu sînt doar pentru „elite“, pentru nişte oameni pricepuţi, ci – după caz – pot prezenta interes şi pentru „noi, ceilalţi“. Şi la acest capitol, prefer să iau în seamă veştile bune. După ce, ani la rînd, scriitorii debutanţi erau respinşi de editori cu refrenul „ştiţi, debuturile nu se vînd, şi editurile se zbat în dificultăţi financiare“, Editura Polirom a lansat o întreagă pleiadă de debutanţi (şi autori aflaţi la a doua carte), i-a promovat cumsecade şi a reuşit să facă din cărţile lor succese de vînzări (sau măcar „şi-a scos banii“, cum se spune): a mai căzut un stereotip negativ. Tot mai multe edituri (Humanitas, Trei, Curtea Veche, Corint, Nemira, Niculescu, Polirom, mai nou şi unele mici, „de nişă“, precum Herald) îşi promovează cărţile prin diverse mijloace – de la afişe în staţiile de autobuz la spoturi radio şi machete în presa scrisă. Spoturile TV costă prea mult pentru bugetele editurilor, dar să nu ne închipuim că Gallimard sau Feltrinelli îşi permit să dea banii pe spoturi TV transmise în prime-time… Muzeul „Antipa“, după o perioadă de amorţeală, a iniţiat o campanie de promovare foarte inteligentă (dublată de programe interesante), iar efectele se văd. Ce să mai vorbim despre Muzeul Ţăranului Român – o instituţie de succes (dacă nu vă deranjează cuvîntul…)? Există însă şi alt gen de exemple: diverse asociaţii sau proiecte culturale mici, făcute cu bani puţini şi cu cîţiva oameni, reuşesc să fie foarte vizibile. Dansul (care nu prea a avut parte de susţinere instituţională) a reuşit să devină foarte vizibil pentru că Vava Ştefănescu şi Cosmin Manolescu au devenit şi manageri, şi „oameni de PR“, nu doar coregrafi. Teatrele independente şi experimentale reuşesc să facă concurenţă trupelor stabile tocmai prin promovarea creativă şi prin parteneriatele media. Festivalurile de film (TIFF de la Cluj, „Astra“ de la Sibiu, „Anonimul“ de la Sfîntu Gheorghe) „fac ştire“ în telejurnale, la posturile de radio naţionale şi locale şi în toate ziarele. Gala UNITER şi Festivalul Naţional de Teatru, bine promovate, au devenit repere în „calendarul cultural“. Muzeele din provincie învaţă şi ele, din mers, că un banner pe stradă le reaminteşte oamenilor că nu strică, din cînd în cînd, să treacă pragul acelor clădiri impunătoare pe lîngă care trec zilnic grăbiţi. Ş.a.m.d. Mi se va spune că exemplele sînt totuşi puţine, iar campaniile nu sînt întotdeauna profesioniste. De acord. Dar de unde să apară, în numai cîţiva ani, atîţia specialişti în comunicare încît să (mai) ajungă şi pe la muzee şi alte instituţii publice? Mai ales că salariile de acolo sînt mici… Dar şi acest dezavantaj începe să fie compensat: destule agenţii de publicitate realizează, pro bono, campanii de promovare pentru instituţii sau evenimente culturale. Deocamdată, asemenea întîlniri între creativitatea comunicatorilor şi cultură au loc nesistematic (pentru că directorul agenţiei e prieten cu omul de cultură sau are un hobby, pentru că agenţia vrea să-şi încerce puterile cu un ceva mai creativ, nu doar cu reclame la bere şi detergenţi etc.). Dar să avem răbdare: şi în acest domeniu, piaţa creşte şi se normalizează.

Internetul: amicul-inamic

Există deja site-uri culturale, unele cu vechime şi prestigiu. Mai nou, există cîteva bloguri interesante, în care se postează recenzii, impresii de lectură, comentarii despre spectacole şi alte evenimente culturale. Pentru adepţii „lumii virtuale“, asemenea „publicaţii online“ sînt foarte importante – îi „ţin la curent“, dar în acelaşi timp îi ajută să dialogheze pe teme culturale. Probabil (şi) din acest motiv articolele pe teme culturale de pe site-urile ziarelor nu au prea multe comentarii din partea forumiştilor (oricum, mult mai puţine decît subiectele politice): cei cu opinii pe asemenea teme şi-au creat „nişa“ lor, pe bloguri şi pe site-uri specializate, precum cinemagia.ro pentru film (peste 20.000 de vizitatori pe zi) sau poezie.ro pentru literatură (10-12.000 de vizitatori pe zi). Dar – în ciuda a ceea ce se crede, şi anume că „Internetul ucide lectura“ şi „îi îndepărtează pe tineri de cultură“, pentru că ei devin, nu-i aşa, dependenţi de click – cei care frecventează Internetul sînt în general bine informaţi, au şi obiceiul de a citi şi de a merge la spectacole etc. Deci ei sînt deja cuceriţi pentru cauza nobilă a culturii. Amicul Internet nu face decît să le ofere informaţii mai rapid şi să le consolideze, astfel, opţiunile culturale. El se transformă în „inamic“ în cazul în care cei care vor să promoveze evenimentele culturale îşi închipuie că, tocmai pentru că e ieftin, prietenos şi accesibil „la scară globală“, Internetul devine un fel de panaceu: pui o chestie pe net şi „atingi“ un public potenţial de sute de mii de oameni. Greşit. Îi atingi pe cei care vor să se lase atinşi şi/sau pe cei care, oricum, ştiu să caute şi să se orienteze şi singuri în actualitatea culturală. Dacă vrei să atragi un public mai numeros („clasa de mijloc“, nu „culţii“ – căci cu „ignoranţii“ n-are rost să încerci, deocamdată), nu Internetul e soluţia. E nevoie de programe educative, de strategii pe termen lung, de răbdare. Efectele vor apărea peste cîţiva ani.

Clasa de mijloc e la şcoală

Dilema „n-avem un public mai numeros pentru cultură?“ vs „avem public, dar nu ştim să-l atragem?“ va persista încă multă vreme în societatea noastră. Răspunsul, deocamdată, e ca în bancul cu zebra (albă cu dungi negre sau neagră cu dungi albe?): da. Îl avem, dar e limitat ca număr şi de el „trag“ toţi. Iar resursele lui de timp şi de bani sînt limitate. Ca să-l extindem, ar trebui: 1) „clasa de mijloc“ să-şi sporească veniturile, astfel încît să cheltuiască mai mult de 45 de lei pe lună pentru cultură şi 2) programe prin care membrii numitei clase de mijloc să fie învăţaţi „pe ce să dea banii“ (cărţi, discuri, expoziţii, spectacole etc.). „Pentru atragerea de public nou sînt necesare, în special, demersuri educaţionale şi parteneriate cu instituţiile educative“ – scrie în volumul Sectorul cultural din România. Infrastructură. Resurse. Consum, realizat de Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii (Editura Polirom, 2007). Asta înseamnă, concret, „promovarea consumului cultural în şcoli, licee, facultăţi“, „introducerea în programele şcolare a unor ore de educaţie culturală“ etc. Pe scurt, vizite cu clasa la muzee şi expoziţii, de exemplu. Ştiu, sună „pioniereşte“. Dar – am văzut cu ochii mei – în Europa se practică sistematic. Nu ne întrebăm, de-atîta timp, „de ce nu e şi la noi ca-n Europa“?

Sursa: Dilema Veche